FORME DE MANIFESTARE A LIMBAJULUI

MIMICO-GESTUAL

  1. Limbajul mimico-gestual „pur”

Limbajul natural al Surzilor din România este limbajul mimico-gestual românesc. La acesta pot accede direct copiii surzi, dacă le este intermediat accesul la limbaj prin contact cu adulţi şi cu alţi copii care îl folosesc. Limbajul mimico-gestual este un sistem vizual şi lingvistic, adică perceput vizual şi produs prin mijloace gestuale ale corpului. S-ar părea că ambele aspecte ale acestei descrieri au influenţat căile prin care limbajul s-a dezvoltat de-a lungul timpului.

  1. 1. Mimica umană

 

Suntem cu toţii familiarizaţi cu folosirea comunicativă a gesticulaţiei umane. Oricum, auzitorii sunt, de obicei, mai familiarizaţi cu mimica ce însoţeşte limbajul vorbit, decât cu mimica folosită ca mijloc primar de limbaj gestic.

  1. 1. 1. Mimica ritmică

Dacă urmărim orice conversaţie vorbită, putem observa manifestarea unor moduri particulare de mişcare a mâinilor şi braţelor, împreună cu expresiile faciale şi mişcările capului, umerilor şi ale corpului. Se poate spune că toate aceste acţiuni sunt pline de înţeles, în context.[1] Oricum, acest lucru nu implică faptul că astfel de gesturi sunt „lexicale” căci nu pot fi privite ca echivalente ale cuvintelor. Mai des, gesturile ne ajută să accentuăm conţinutul celor spuse. Vorbitorul poate folosi o gamă diferită de configu­ra­ţii ale mâinii, în diferite poziţii. Mâna poate fi închisă strâns în pumn, ţinută complet deschisă şi întinsă, îndoită, astfel încât vârful degetului mare şi vârfurile celorlalte degete să atingă sau să se îndoaie în pumn, doar cu un deget întins. Acestea şi o mulţime de alte configuraţii ale mâinii par să reflecte un mod particular de atitudine. S-ar putea chiar spune că dau o expresie metaforică ideii exprimate. Exactitatea acestei configuraţii este manifes­ta­rea fizică a exactităţii intenţionate de către vorbitor. Şi alţi factori pot fi importanţi. Până şi orientarea mâinii poate avea semnificaţii: palmele orientate în sus pot sugera pledoarie, în timp ce palmele cu faţa spre exterior (depărtate de cel ce face semnul) poate sugera înlăturare sau respingere.

 

[1] Allan Pease, Limbajul trupului, Ed. Polimark, ed. 8, Bucureşti, 2001, p. 86-87. Claudia Schäfer (coord.), Limbajul corpului, Ed. Niculescu, Bucureşti, 2001, p. 33-35.

 

 

 

Pentru a vizualiza cartea în întregime descarcă  aici