- Comunicarea şi ştiinţele comunicării
COMUNICAREA (cf. Dicţionar de termeni literari, Bucureşti, Editura Academiei, 1976, pag. 92-94)
SEMN (cf. Dicţionar de termeni literari, Bucureşti, Editura Academiei, 1976, pag.397-398.)
Sub denumirea de semiotică, impusă mai ales prin lucrările lui Charles Peirce şi Charles W. Morris, este astăzi înţeleasă ştiinţa care se ocupă cu studiul general al semnelor, indiferent de natura acestora.
Pierce zice: „Eu sunt, din câte ştiu, un pionier, sau mai degrabă un explorator în activitatea de clarificare şi iniţiere a ceea ce eu numesc semiotică. Adică doctrina naturii şi varietăţilor fundamentale ale oricăror semioze posibile. Prin semioză înţeleg o acţiune care presupune cooperarea între un semn, obiectul său şi interpretantul său.”
Comunicarea o dată declanșată de Dumnezeu, prin dialogul pe care El și l-a dorit cu făptura creată este ireversibilă. Aspectele comunicării spre comuniune le vom trata într-un capitol distinct.(de atașat la bibliografie lucrarea ”Comunicare și comuniune” a părintelui Prof. N. Dascălu)
În acest proces excepțional de dialogare, orice făptură și peste acestea orice ființă vie, comunică unele cu altele. Pledoaria pe care noi o susținem aici este pe cât de firească, pe atât de surprinzător greșit înțeleasă și respinsă de către un anumit segment al societății intelectuale(vezi tratatele psihopedagogie specială).
Pentru a vizualiza cursul în întregime descarcă aici