În propoziţiile simple, verbul poate fi aşezat înainte sau după complementul propoziţiei.
EL CONSTRUIEŞTE CORABIE.
EL CORABIE CONSTRUIEŞTE.
Ambele propoziţii se traduc: „El a construit o corabie”. Diferenţa dintre ele este că prima propoziţie are o ordine a cuvintelor subiect-predicat-complement, specifică limbii române. Propoziţia a doua are o ordine subiect-complement-predicat, care dimpotrivă, este specifică pentru LMG. Pentru acest motiv, gesticulatorii începători vor tinde să folosească ordinea din prima propoziţie mai des decât cea din a doua.
În întrebările scurte la care răspunsul este DA/NU, ordinea semnelor este variabilă
TU PLEACĂ VREI ?
- TU VREI PLEACĂ?
- VREI PLEACĂ TU ?
PLEACĂ TU VREI ?
Acestea sunt întrebări simple la care se răspunde cu Da sau Nu şi traducerea românească corectă pentru toate este „Vrei să pleci?”. Gesticulatorul trebuie să folosească semnalele non-manuale corecte, corespunzătoare acestui tip de întrebări: contactul ochilor cu adresantul, sprâncenele ridicate, capul înclinat înainte.
Întrebările simple care cer informaţii au structuri de propoziţii variabile şi se bazează pe semne non-manuale, pentru a le distinge de propoziţiile declarative.
ANI TU ?(Câţi ani ai ?)
TIMPUL ? (Cât este ceasul ?)
CARTE NUME? (Care este titlul cărţii ?)
Întrebările simple se deosebesc de propoziţiile declarative simple prin semnele non-manuale care le acompaniază. De aceea, gesticulatorul 1) menţine contactul vizual 2) uneşte sprâncenele şi 3) înclină capul înainte.
Pentru a vizualiza în întregime cursul descarcă aici