Centrul de Cercetare şi Promovare a limbajului mimico-gestual

comunitate mavrodoluÎn desfăşurarea considerabilului proces de reintegrare a Bisericii în societate, cu binecuvântarea lui Dumnezeu pogorâtă asupra Bisericii şi a Neamului Românesc şi Ortodox şi sub oblăduirea Prea Fericitului Părinte Teoctist, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, în anul 1996 se începe o nouă formă de misiune pastorală, care are în vedere asigurarea asistenţei religioase pentru deficienţii de auz din România şi Diaspora.

S-a avut în vedere faptul că dacă surdul este semenul nostru, ca orice alt om de pe faţa pământului, asta înseamnând că el trebuie să se afle lângă noi în Sfânta Biserică şi să participe cu noi la comuniunea cu Hristos. Deficienţa fizică, de orice fel, nu este un motiv de marginalizare, ci numai abaterile morale şi doctrinale sunt obstacole în calea mântuirii. Contactul surdo-muţilor cu Biserica, până în anul 1996, s-a făcut netranspuse în limbaj mimico-gestual numai la solicitarea acestora cu privire la oficierea Tainelor şi ierurgiilor legate de împrejurările speciale din viaţa omului (naştere, căsătorie, moarte), în virtutea practicii adânc înrădăcinate în tradiţiile poporului român.

Anul milei 1996 a însemnat cu adevărat începutul acestei noi forme de slujire pastoral-misionară pentru surzi, dar nu şi integrarea imediată a surzilor în Biserică. S-au ivit adesea obstacole care păreau de netrecut şi care adesea luau înfăţişarea unor sfidări şi dileme insolubile. Sfidarea cea mai importantă cu care Biserica se confrunta era aceea a lipsei unui program adecvat acestei categorii de oameni din lumea tăcerii. În primul rând, acest program trebuie să fie construit pe particularităţile de personalitate ale surdo-muţilor. În relaţia lor cu Dumnezeu, surdo-muţii nu pot să nu ţină seama de deficienţa de care suferă şi vor să li se spună mai multe din punct de vedere religios despre cauzele ei, mai ales în cazul în care s-au născut cu ea sau au dobândit-o în urma unor accidente. În al doilea rând, modul lor specific de comunicare este limbajul mimico-gestual. Dialogul cel mai eficient cu ei are loc dacă informaţiile şi datele sunt accesibilizate logicii surzilor şi transmise prin limbaj mimico-gestual. De aceea, Biserica are nevoie de cadre special pregătite în acest domeniu, care să cunoască limbajul semnelor, surdopsihopedagogia şi învăţătura de credinţă ortodoxă.

În România există 17 filiale, 33 de grupe şi 28 de unităţi de învăţământ special pentru surzi (grădiniţe, şcoli generale, profesionale şi licee). Însă personalul bisericesc care să îndeplinească condiţiile de mai sus este în curs de pregătire şi în număr foarte mic faţă de necesar. De ase­menea, Biserica Mamă are în vedere pentru aceşti credincioşi, deficienţii de auz, următoarele:

– constituirea de comunităţi ortodoxe în Patriarhia Română şi Diaspora;

– desfăşurarea unui misionarism creştin ortodox prin deplasări, respectând prevederile canonice de auto­nomie jurisdicţională, la comunităţi de surzi din ţară şi din străinătate;

– sprijinirea comunităţilor de deficienţi de auz nou-înfiinţate în vederea amenajării sau construcţiei de locaşuri de cult ortodox;

– realizarea de videoteci şi biblioteci cu conţinut biblic, patristic şi liturgic la cluburile Asociaţiei Naţionale a Surzilor din România (ANSR);

– întreţinerea de legături de colaborare cu Patriarhiile Ortodoxe surori şi cu organisme şi organe guvernamentale şi neguvernamentale similare din ţară şi din străinătate.

Ţinând cont de toate aceste considerente, în Episcopia Argeşului şi Muscelului prin Prea Sfinţitul Părinte Calinic s-a pus începutul unei lucrări duhovniceşti care prin intermediul presei şi al televiziunii a făcut să se înlăture încet, încet vechea mentalitate cu privire la locul meritat de surd în Biserică şi în societate.

Împlinirile duhovniceşti care au încununat activitatea misionară coordonată de Preasfinţitul Calinic, Episcopul Argeşului şi Muscelului, în rândul deficienţilor de auz ne îndreptăţesc să sperăm într-un lucru binecuvântat de Dumnezeu:

  1. În data de 6 septembrie 1997, Prea Sfinţitul Calinic hirotoneşte primul preot pe seama unei comunităţi de deficienţi de auz, cea din Piteşti, în persoana lui Constantin Toma.
  2. În 15 martie 1998, Prea Sfinţitul Calinic sfinţeşte pentru surzi, Capela «Izvorul Tămăduirii – Effatta» în Prundu, Piteşti.
  3. Conform punctului 1 al anexei Hotărârii Sinodale nr. 515 / 4 febru­arie 1999, s-a dispus în­fiinţarea în cadrul Episcopiei Arge­şului şi Muscelului a «Centrului Naţi­onal de Pregătire, Catehizare şi Misiune Creştin Ortodoxă pentru Deficienţii de Auz din Patriarhia Română şi Diaspora».
  4. Se difuzează, începând cu anul 1998, un program de catehizare pentru surzi, prin intermediul posturilor de televiziune TV România 1, Antena 1 şi Prima TV.
  5. În data de 19 mai 1999, prin adresa nr. 396, Tribunalul Argeş legiferează înfiinţarea Fundaţiei «Sfântul Grigorie Palama», cu sediul în str. Stadionului, nr. 47, Piteşti, jud. Argeş, cu scopul de a desfăşura misiuni şi de a constitui comunităţi ortodoxe printre surdo-muţi, ea fiind un organ de activitate al «Centrului Naţi­onal de Pregătire, Catehizare şi Misiune Creştin Ortodoxă pentru Deficienţii de Auz din Patriarhia Română şi Diaspora».
  6. S-au înfiinţat la Seminarul Teologic Liceal «Neagoe Vodă Basa­rab» din Curtea de Argeş şi funcţi­onează, începând cu anul de învă­ţământ 1999-2000, două clase de învăţământ special pentru deficienţi de auz, o clasă a XI-a cu 10 elevi şi o clasă a XII-a cu 25 de elevi.
  7. A apărut pe firmamentul învăţă­mântului universitar teologic ortodox românesc cea de-a opta specializare: «Comunicare şi slujire prin limbaj mimico-gestual». Astfel la Facultatea de Teologie «Sfânta Muceniţă Filofteia» din ca­drul Universităţii Piteşti se constituie catedra «Comunicare şi slujire prin limbaj mimico-gestual» cu secţiile Teologie Pastorală şi Teologie Asistenţă Socială, având 20 de studenţi în anul I, 20 în anul II şi 20 în anul III, surzi şi auzitori, reprezentând filialele şi eparhiile din România. Aceasta a făcut necesară admiterea şi parcurgerea cursurilor de doctorat, la Universitatea din Bucureşti, Facul­tatea de Te­ologie, de către preotul Onu Constantin cu lucrarea: Misiunea Bisericii Ortodoxe Ro­mâne faţă de credincioşii defi­cienţi de auz şi de vedere.
  8. Se transmit pe diferite posturi de televiziune tot mai multe emisiuni cu şi despre studenţii surzi, despre problematica lor, dar mai ales despre realizările lor, lucru ce surprinde plăcut opinia publică neobişnuită cu această categorie de oameni şi cu atât mai mult cu delectarea artistic-religioasă cu care surzii se impun în ultimul timp, câştigând astfel un loc binemeritat în mijlocul nostru.
  9. S-au constituit în cuprinsul Patriarhiei Române, cu aprobarea chiriarhului locului, comunităţi creştin-or­todoxe pentru surzi în oraşele: Piteşti şi Oradea şi s-au pus bazele constituirii de comunităţi la Craiova, Iaşi, Cluj-Napoca, Timişoara, Bucureşti.
  10. Fundaţia «Sfântul Grigorie Palama» a conceput şi realizat o revistă cu numele «Effatta», redactată de studenţii de la Catedra de Comunicare şi slujire prin limbaj mimico-gestual, care are ca scop punerea în evidenţă a acestei forme noi de slujire pentru confraţii surzi şi nevăzători.
  11. Ca o încununare a integrării deficienţilor de auz şi de vedere prin­tre cei fără deficienţe şi a comuniunii dintre nevăzători şi surzi, s-a născut corala «Effatta», care desfăşoară concerte la momentele de praznice şi sărbători la sediul filialelor şi pe posturile de televiziune locale şi naţionale.
  12. În vederea uniformizării lim­bajului mimico-gestual religios pentru deficienţii de auz din Europa de Est, se elaborează un manual-dic­ţionar.
  13. Pentru a putea face cunoscută această nouă formă de slujire tuturor persoanelor şi instituţiilor interesate atât din ţară, cât şi din străinătate, a fost realizată o pagină Web: http://effatta.ro
  14. Izbânzile duhovniceşti au depăşit, până în momentul de faţă, limitele Patriarhiei Române şi suntem solicitaţi de către Bisericile surori (rusă şi greacă), în vederea lărgirii acestei misiuni în cadrul Patriarhiilor lor.

Astfel, cu acordul ÎPS Mitropolit Vladimir al Mitropoliei Republicane din Basarabia, la invitaţia Asociaţiei Surzilor din Republica Moldova şi cu binecuvântarea Prea Sfinţitului Calinic, Episcopul Argeşului şi Muscelului, delegaţia Fundaţiei «Sfântul Grigorie Palama» vizitează Filialele Surzilor din Bălţi şi Chişinău, ocazie cu care s-au pus bazele constituirii de comunităţi ortodoxe pentru surzii din Republica Moldova.

Aceste acţiuni şi activităţi pasto­rale ale slujirii, pe care Biserica noastră străbună le face în mod cu totul inedit şi impresionant, prezentate succint în acest material, ne îndeamnă să dăm curs hotărârii Sfântului Sinod cu privire la asigurarea de personal bisericesc, în cadrul Centrului de Pregătire, Catehizare şi Misiune Ortodoxă pentru Deficienţii de Auz din Patriarhia Română şi Diaspora, care va trebui să funcţioneze în baza unei organigrame în vederea asi­­gurării unei asistenţe religioase pen­tru toţi deficienţii de auz şi de vedere din Biserica Ortodoxă Română şi Dias­pora.

Dacă pe plan naţional, în cadrul Patriarhiei, forma cultică destinată surzilor se structurează şi va deveni o reţea bisericească aflată sub oblăduirea Patriarhiei Române, dacă fiecare Eparhie va avea biserici pentru surzi şi dacă problematica surzilor se va rezolva la nivelul Bisericii Ortodoxe Române, rămâne în datoria acestui „Centru Naţional de Catehizare şi Misiune pentru Deficienţii de Auz“, pe care Sf. Sinod l-a legiferat să funcţioneze în Eparhia Argeş, în oraşul Piteşti, să ducă acest apostolat şi în afara graniţelor unde există surzi neîncreştinaţi.

Întâlnirile panortodoxe care se vor organiza în viitor vor trebui să aibă pe ordinea de zi şi problema surdo-muţilor, în vederea stabilirii unei strategii confesionale pentru deficienţii de auz din ţările ortodoxe surori, participante la dialog. În urma unui consens realizat, s-ar putea face un apel şi către Biserica Romano-Catolică.

Limbajul mimico-ges­tual se poate prezenta astfel ca o metodă în dialogul ecumenic, dar şi ca model, din trei motive suficient de edificatoare:

  1. Limbajul mimico-gestual în lumea surzilor nu are graniţe. Comunicarea dintre doi surzi născuţi în două ţări diferite se face relativ asemănător cu aceea a unor auzitori care vorbesc dialecte diferite ale aceleeaşi limbi. Deficienţa comună îi leagă într-o firească frăţie de cruce. De aceea surzii pot fi consideraţi ca un liant între naţi­uni şi religii, ca element de consolidare a bunăvoinţei între oameni, care devine fundamentul păcii lui Hristos.

2.Toate limbajele gestuale existente azi pe glob au un fond comun de cuvinte-semne. Fiind un sistem de prezentare a gândurilor, prin intermediul unor imagini în acţiune, limbajul mimico-gestual, ca şi esperanto, deschide perspectiva comunicării la nivel internaţional. Din cauză că mesajul are multe calităţi care-i conferă universalitatea, el poate să contribuie mult la cauza umanităţii, ca răspuns la nevoia unui limbaj într-adevăr universal care să realizeze un misionarism creştin ortodox de excepţie.

  1. Limbajul mimico-gestual transpus în vorbire sau cântare este deosebit de impresioanant şi capacitează atât persoanele deficiente, cât şi cele auzitoare. Exprimarea prin această nouă dimensiune de comunicare crează un simţământ de mare emoţie, o actualizare a manifestării Cincizecimii, Biserică ieri şi azi care conferă mare putere de sensibilizare auditorului.

Prin apariţia pe firmamentul lumii ortodoxe a slujirii prin limbaj mimico-gestual se înlătură o barieră de comunicare religioasă dintre milioanele de surzi de pe planetă. Toate aceste suflete existente nu au fost spovedite până acum, nici hărăzite unui locaş de cult ortodox, dar printr-un misionarism adecvat, ei, surzii, pot înţelege că Hristos S-a răstignit şi a înviat şi pentru ei, că mântuirea este un dar pregătit şi pentru ei şi că în Împărăţia lui Dumnezeu ei nu vor mai avea nici un fel de deficienţe.

Consemnând faptul că această „candelă“ ce aştepta demult să fie aprinsă, a început să lumineze la 1 martie 1996, în ogorul duhovnicesc al lucrării Oastei Domnului din sânul Bisericii Ortodoxe Române, vom continua să trudim cu smerenie şi ascultare spre slava sfintei noastre Biserici şi cinstea neamului nostru, aflându-ne sub oblăduirea Sfântului Andrei, Apostolul românilor.

                                                                                                                                                                                         Preot Onu CONSTANTIN

                                                                                                                                                             Piteşti